Visez culorile toamnei

   Visez cum toamna isi lasa culorile sale prea bine-stiute peste toata gama melodica cu care armonia isi creeaza limitele.In visele acestea totul este o calatorie,fie fizic,fie moral.Oare cine n-a simtit ca toamna se lasa mandra peste paradisul tainic al oamenilor?
    Asfintitul s-a lasat sfios mangaind pamantul cu bratele sale incarcate de o mare putere emotionala.Vibratiile sale tandre aduceau cu ele si primele adieri ale zarii,incarcate de o dulce mireasma a racorii.
     Dupa o zi plina de intinderi de sentimente si glasuri,apusul inca mai statornicea fin peste cer si pamant,oglindindu-si razele in lacuri care parca erau vrajite de o splendoare monotona.
      A doua zi isi incepea primele tabieturi ale diminetii cu sunete parca neinspaimantatoare ale necuvantatoarelor.Frigul sau,cazand peste case,ca o lumina a miracolelor ,lasau la primele ore inca satenii in case.Aleiile erau goale la pranz,dar pe-acolo toamna inca isi mai lasa o dara lunecoasa a verii.Si se facu seara.O ploaie cuprinse linistea inspaimantatoare.
       Si treceau zilele,urmand iarna,apoi primavara,vara succedata iar de mareata toamna,Si istoria se repeta inca un veac de acum,atat am vazut in vise.