Cuvinte...

Într-o zi, un înţelept din India puse următoarea întrebare discipolilor săi:
– De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
– Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
– Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înţeleptul.
– Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
– Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
– Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a
acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
– Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.

Randunica

Mai demult o rândunică, avea-n cuibu-i şase pui.
Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată, căutând pe deal şi vale
Hrană pentru puii ei...
S-a culcat ades ea nemâncată,
Dar destul de fericită, că nu s-a-ntâmplat nicicând,
Dintre pui s-adoarmă vreunul, ars de sete sau fămând.
Nici n-a fost mai mândră mama dintre ea-ntre rândunici,
Când văzuse-ntr-o zi, că puii se făcuseră voinici.
Şi n-a mai avut odihnă, nici cât ai clipi sub soare,
Până când pe fiecare pui, nu l-a învăţat să zboare.
Dar când toţi puteau să plece, încotro vroiau sub slavă,
Rândunica istovită, a căzut în cuib bolnavă.
Şi cu ochii plini de lacrimi, ţintă-n ochii fiecui,
Zise celor şase pui:"Dragii mamei, eu de-o seară, simt în inimă un cui.
Apripile greu mă dor, şi nici vorbă să mai zbor.
Dumnezeu mi-a dat putere, oricât am avut nevoi,
Să găsesc într-una hrană pentru voi.
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine
Mari, cum v-a făcut măicuţa, să-ngrijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi, să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi, zilnic, numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe, milostive mă vor ţine
Până când o să vrea cerul, să mă facă iarăşi bine."
Ascultând cuvântul mamei, au zburat cei şase pui.
Şi-au adus vreo şase zile fiecare bobul lui.
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare-având nădejdea că-i va duce celălalt,
N-a mai dus niciunul bobul, şi uitata mucenică,
A murit atunci de foame, cea mai sfântă rândunică.


Şi-a rămas apoi povestea tristă, neluată-n seamă.
Orişicui ai sta să-i spui,
Că o mamă îşi hrăneşte şase, opt sau zece pui.
Însă zece pui adesea, nu pot toţi hrăni o mamă!


De trăieşte-a ta măicuţă, îngrijeşte-o cu iubire.
Ca albitu-i cap să-şi plece, spre odihnă-n nemurire.

Vise

 Este o prostie sa renunti la visele tale doar pentru ca unul nu s-a implinit...:(

Zambetul celui care sufera e mai dureros decat lacrimile celui care plange.

Uneori platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis.

Unii oameni cred gresit ca opusul dragostei este ura, cand de fapt este indiferenta.

Lacrimile varsate pentru tine dovedesc slabiciune, cele varsate pentru altii sunt un semn de putere.

Ideile sunt ca si copiii: ale tale sunt cele mai frumoase!

Cuvintele frumoase pot fi scurte si usor de spus, dar ecoul lor tine vreme indelungata.

Fii bucuros cand necazurile au ajuns la culme - orice ti s-ar intampla, nu poate sa-ti fie decat mai bine.

Daca spui intotdeauna ceea ce gandesti, nu te astepta sa auzi intotdeauna ca raspuns numai ceea ce-ti place.

Daca munca asidua nu este un talent este in orice caz cel mai bun inlocuitor al lui.

Adevarata valoare a unui om este cat l-ai pretui daca ar pierde tot ceea ce are.

Cine nu cade nu se poate înalţă.

Un minut de îndoiala face cât o veşnicie de suferinţă.

O singură clipă poate schimba totul.

 Cel care i-ar învăţa pe oameni să moară, i-ar învăţa să trăiască. 

Greutăţile se înmulţesc când ne apropiem de ţintă.

N-am nimic de oferit decât sânge, muncă, lacrimi şi sudoare.

 Logica este arta de a face greşeli cu fermitate. 

Dacă taci atunci când ar trebui să vorbeşti, să ştii că eşti fricos. 

O măsură a oamenilor şi a lucrurilor este propria lor umbră.

Păzeşte-te a doua zi după un succes.

Păstrează-ţi emoţiunile pentru lucrurile ce le merită.

Durerea înalţă pe omul de valoare şi coboară pe cel de rând.

Nu în orice noapte se arată stelele, numai în noaptea cea senină. 

Când se află omul în momentele hotărâtoare ale vieţii, nu-l mai conduce mintea; ea arată numai alternativele. Direcţia finală o dă inima.

Nu contează decât un singur lucru: să înveţi să pierzi.

Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele. 

Dacă ar fi cu putinţă să ne privim cu ochii celorlalţi, am dispărea pe loc. 

Frumosul este echitatea absoluta.

Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.

Eu as vrea să creez - aşa cum respir.

Nimic nu se înalta la umbra măreţilor arbori. 

Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr ultim.

Câteodată oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică şi merg mai departe.