Poezia-lacrima a altarului

Tainica si curata Poezie,opera care spala suflete murdare si rele,cea care te face sa plangi,sa razi,sa suspini....Ca o bolta milostiva deasupra cerului cunoasterii,ai aparut creandu-ti singura povestea.O poezie nu e o simpla dara de roti invatinde pe o goaie,ea e oricare dintre noi.Eu,tu,fiecare are povestea sa.Cum se spune:fiecare om isi scrie povestea vietii,poezia vietii,opera melodica.Viata e arta,arta e poezie-hrana necontenita a sufletului.
Poezia...este plansul,ochi neinventat de poeti,nevazut de oameni,dar totusi existent.Poate fi o figura de stil,o adiere calda,o lacrima,un tipat de bucurie...orice.Daca as scrie despre ea,as face-o in versuri,insa incerc sa depasesc imposibilul.Descriu o poezie printr-o compunere,total anapoda,fiindca risipesc destule cuvinte,dar nu zic nimic.
Scriu despre cunoastere,dar nu cunosc,scriu despre rime,dar nu stiu sa le creez.Sunt doar un actor care isi spune replica si pleaca,intr-un film de epoca.