Mi-am strans atat de mult lacrima în palme,
Ajung sa cred esenţa durerilor calme.
Mi-am regasit atat de des fericirea
Pe aripi pusti sa reincarci iubirea.
Ati aduce aminte de ce-ai facut
Este doar o urma rara din trecut
Doare cand visezi dimineti cu soare
Pe cer apunand sperante precare.
N-are rost,nici sens sa crezi
Ca toate-n jur sunt roz si verzi.
M-am saturat sa vad cum apune
Peste noi intreaga imperfectiune.
Numai are glas,numai are viata
Numai are glas,numai are viata
Speranta noastra prea desarta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu