Minciuni :)

Cum muguri inverziti aprind petale

Asa si apa se varsa lin in pocale

E epoca e seara fara intuneric

O lume de vis,un basm prea feeric

Isi lasa parul peste umarul ei gol

Aratand coroana drept simbol.

E o fata dulce,cu parul castaniu

Parcai un tablou pierdut dar viu.

Chiar daca e zi chiar daca e noapte

Visul despre ea il ingani cu soapte

Cu o mana cuprinde o bagheta

Cu cealalta o rosie sageata.

Cu pasi repezi,alergand bezmetic

Se indreapta catre poarta laterala

In fuga ei scapand romanul alfabetic

Ce-l scrisese cu multa cerneala....

Printeso,intoarcete !!!

Minune...

    O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.  

     Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
     Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
     Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. 
     Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
     Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule. 
      O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si  eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.  
      Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
      Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! 
      Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire..
       Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:

      "Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

      Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.