Cand Marea isi lasa bratele peste infinitul straveziu reflectat de luna pe pamant,cand valurile Marii se lovesc cu putere si speerand sa revina iar in infinitul centru ,atunci si numai atunci sunt singura spectatoare al acestei arii de vise si melodii armonioase.Visand cu ochii deschisi la acest cristal fabulos al pamantului iti dai seama cat valoreaza o clipa de liniste si speranta langa el...Nu oricine vede marea ca o opera poemica,unii o vad doar ca pe o intindere de apa peste pamant,dar nu multi oamenii pot vedea dincolo de abstract , de ceea ce este definit prin cuvinte simple,lipsite de suflet.Simt cum marea isi lasa gandurile prin parul meu,ducandu-le departe spre infinit si aducandu-mi inapoi vesnicele bucurii la care fiecare om tresare si i se incarca inima de emotie si extaz.Aceasta taina miraculoasa a creatiei naturale a lasat urme adanci in fiecare dintre noi,a trezit bucurii,vise,ganduri care nu demult erau nepretuite,dar care acum au o intensa valoare emotionala.
Marea,a adus cu ea si nenumarate legende,care acum indulcesc viata romanilor.Insusi marele Ovidiu isi gasea alinarea iubirii pierdute in dulceata brizelor Pontus-ului Euxin,fiindca acest glas al eternitatii are o menire de a alina si crea noi bucurii pentru oameni.Fiecare om isi gaseste aici o clipa de reculegere.In fiecare zi iau un pumn din lumina Marii si-o beau pana simt ca ochii mi se fac adanci,curati,cuminti,plini de uitare si de nopti cu salcami.Intreaga Mare as vrea s-o cuprind cu ochii mei verzi la fel ca reflectiile ei,sa-i simt valurile improspatate de brize reci si invioratoare,sa-i aflu misterele,sa-i descopar necunoscutul.O mare cuprinde adevarate secrete care,pastrate in adancimile ei infioratoare,devin arta menirii omului si a valurilor ce le poarta pe brate.
Ce simpla pare Marea vazand-o doar cu ochi plini de neintelegere,dar ce complicata devine aceasta dupa ce o studiezi in amanunt:sunet cu sunet,clipa cu clipa.Scurgerea timpului peste mare nu este decat umbra infinitului universal,guvernat de legile cunoasterii si studieri.Atunci cand ultimul pescarus zbura peste undele dextere ale marii ca de granit,iar soarele se desprinde de aurora norilor bogata,Marea se unea cu panza rumena de lacrimi ale noptii,tesuta de oameni.
Generatia noastra trebuie sa aiba grija de aceasta nestemata din corola din minuni naturale ale tarii pentru a se bucura de Marea Neagra si urmasii nostri,iar noi sa avem o contributie imensa in pastrarea vie a acestei diademe a creatiei Dumnezeesti.
