Dead

In trecerea noastra prin lume,ne lovim de oameni si de cuvintele lor.Uneori in treacat,acestia ne fura inimile sau mai bine zis bucati de inima,si ne lasa cu sufletul bucati...Pleaca.Ne lovim de sufletul nostru,abia atunci cand acestia fug,fug de noi si ne lasa sa ne izbim de stanci si de reci povare.Ne lasa sa ne aplec singuri,sa cadem si sa ramanem acolo,cand noi am avea nevoie de o mana de ajutor.Ne lasa jos,loviti de fulger aprig si de tresarirea acestuia,cand noi am avea nevoie de o mana calda,intinsa asupra noastra,sa ne ridice si sa ne tina in picioare langa ea.Avem nevoie,si nu-i doar o dorinta ci o necesitate,de oameni,chiar de acei oameni care ne lovesc,dar in alta varianta.Avem nevoie sa ne sprijinim de umarul lor,sa ne incalzim sufletul cu cuvintele lor,sa ne tinem sus odata cu ei.Suntem ingeri cu o aripa,avem nevoie de un prieten ca sa zburam,altfel ramanem jos.Daca nu avem acea aripa,fie ne invatam sa traim jos,fie invatam sa zburam cu o aripa.Dar cand succesul sau acceptarea nu se regasesc in ecuatie ce facem?Cum ramane cu noi?Ori suferim,ceea ce se intampla multora,ori nimic...Stiti cum e sa te trezesti dimineata sa vrei sa dai un telefon si sa n-ai cui?Sa auzi vocea aceea a unui prieten"neatza te-ai trezit,ce facem azi?"...si ti se face dor,de parca ai fi avut parte vreodata de asta...Si stai si plangi si te incovoiezi sa fie mai bine..te stradui,te chinui,nu reusesti.Ajungi sa ai impresia ca viata nu-i de tine,ca esti un muzicant fara ureche muzicala.Ajungi sa nu-ti dai seama pt ce traiesti si te ratacesti in lume.Crezi ca fiecare om pe langa care treci e un manechin,nicidecum o fiinta cu suflet,cum crezi si tu ca esti...Ramai singur si rece...adica raman singura si rece.Fara nimic pe care sa-mi vars lacrimile,iar cu degetele sa-ti cearna lacrimile.Sa ti le fure si sa le alunge.Mi-e greu sa cred ca vreodata voi ajunge sa am o prietena/prieten,ma vad singura si atat.Doar sa sper mai pot,dar de multe ori nici sa speri nu poti,fiindca-ti sunt taiate aripile din carne,si doare,doare tare.Ti se rupe sufletul si ramane asa...si plangi,speri,si te doare...asta-i viata?

:(Singur pe lume

Doamne,doamne da-mi si mie o prietena te rog.Da-mi si mie pe cineva pe umarul caruia pot plange,te rog doamne,doamne.Te rog din sufletelul meu micut sa ma intelegi,vreau sa ma ajute cineva sa fie langa mine,sa-mi spuna ca totul o sa fie bine si c-o sa treaca.Sa ma ajute,sa numai fiu singura si sa fie ca o surioara pt mine.Te rog, cer prea mult?Asta e singura dorinta.Nu vreau nici bani,nici haine,nici macar cercei...Vreau doar sa ma tina cineva in brate,sa-mi spuna ca e alaturi de mine cand toti m-au lasat,cand toti se poarta urat.Doamne doamne...crede-ma am lacrimi in ochi,ca mereu sunt singurica si doar Tu esti langa mine cand am nevoie.Dar esti acolo sus,vreau sa fie cineva aici sa stea langa mine.Te rog,sunt si eu ingeras si am nevoie de alt ingeras langa mine:(....Am strans prea multe in mine,vreau sa am cui i le zice,cui sa-i spun toate bucatelele de suflet spart,toate lacrimile sa se transforme in cuvinte si tot ce mi-am dorit sa se indeplineasca....atata vreau?Cer prea mult?Nu vreau decat asta,atat:(

Si totul trece....

Dragilor, de revenit va reveniti cu totii. Ala care a spus ca “timpul videca orice rana” a fost un om intelept. Recunosc, dupa prima despartire dureroasa, eram de parere ca timpul nu face decat sa adanceasca ranile, sa le deschida fix atunci cand durerea devine amorteala. Asta pentru ca iubeam inca..pentru ca ma agatam de trecut. De revenit dupa o relatie iti revii atunci cand nici  macar nu-ti dai seama. Iti revii atunci cand te simti atrasa din nou de cineva (unde pana in momentul acela nu iti imaginai un sarut fara EL). Iti revii atunci cand zambesti mai mult decat plangi. Iti revii atunci cand prietenii nu iti mai raspund la telefon cu “buna, cum esti?” pe un ton ingrijorat. Iti revi cand a trecut suficient timp, cand ai uitat, cand ai trecut peste…si poti sa garantezi ca ti-ai revenit atunci cand, dupa ce le-ai facut pe cele deja mentionate, incepi o noua relatie. Asta e cireasa de pe tortul tau.

Sigur, in functie de intensitatea relatiei destramate, in functie de sentimentele pe care le-ai nutrit pentru acel cineva, exista posibilitatea ca la urmatoarea intalnire cu el, copcile sa se rupa si rana sa fie redeschisa. E posibil. Asta nu poate sa insemne decat un singur lucru. Nu ti-a trecut inca. Mai ai cativa demoni de invins. Timp..lasa-i timp…si o sa treaca.

Cat despre micul aspect din titlul meu, cel scris intre paranteze, nu e mare filosofie… Nu exista acel mai repede. Vorbim despre sentimente aici…nu ai cum sa grabesti un sentiment. Poti incerca, desigur…dar va fi in zadar. Poti intra imediat intr-o relatie “rebound” dar nu-ti va aduce decat o mana care sa te tina in brate..pacat insa ca nu vei simti nimic in timpul imbratisarii..pacat ca va fi totul sec. Nu exista mai repede.

Exista insa multe etape, multi pasi de facut. O sa te deranjeze toate cuplurile din jurul tau, o sa-ti amintesti de el in cele mai nepotrivite momente, o sa vrei sa-l suni la fiecare betie, o sa il regasesti in toate chipurile intalnite pe strada, o sa-i recunosti parfumul cand ti-e lumea mai draga…Toate o sa dispara…cu timpul. Nici macar melodiile voastre nu o sa te mai infioare..o sa ajungi in situatia in care nu o sa mai ai nici o traire. Dar nu ai cum sa grabesti lucrurile, nu ai cum sa sari peste etape. Tot ce pot sa-ti spun, e ca o data ce ai ajuns acolo, in punctul in care esti ok, o sa intelegi ca am avut dreptate.