Cuvintele ating suflete...
''Tu spui ca iubesti ploaia,dar iti deschizi umbrela atunci cand ploua.
Tu spui ca iubesti soarele,dar iti pui ochelarii de soare sau cauti umbra atunci cand soarele straluceste.
Tu spui ca iubesti vantul,dar iti inchizi geamul de fiecare data cand bate vantul.''
Si totusi tu nu intelegi ce valoare au cuvintele.
Daca am putea spune ca artificiile sunt facute din cuvinte,as vrea sa vad cum pe cer straluceste dulcea-mi gandire fara sa rostesc nici macar o soapta din fantezia mea.Foarfeci ale glasului,uneori pot taia inegal,pot strica o brocarta sau o pot transforma intr-o minunata haina a cugetului.Calatorim in timp,iar sunetele ne inalta sau ne doboara.Cuvintele au cel mai important rol,un rol de masca tarzie,ajunsa prea incet in glasul nostru sau dimpotriva un mijloc de exprimare insuficient si incapabil sa ne transpuna ideile nascute din dorinta de a iubi.Iubim sa observam soarele cum picura peste cer sunete colorate doar cu o pana a vocii.Si cele mai minunate si mai apreciate picturi sunt insotite de fraze sau propozitii reprezentative.
Afirmatiile pot fi scrise,iar acestea scot in evidenta adevarata fata a sentimentelor,pe cand cele rostite pot minti.Artisti,critici sau romancieri...fiecare minte sau a mintit.Tot ce gandim transpunem in scris,aici putem fi liberi,putem sa ne exprimam fara retinere,fara sa ne gandim de doua ori inainte.Arta,adevarata arta a scrisului,nu consta doar in frumusetea operei,ci si in continuitatea cu care este scrisa,si in sufletul si candoarea din varful condeiului.Scriem cuvinte,rostim cuvinte,suntem facuti din cuvinte.Iubim in cuvinte,traim printre cuvinte...si ce rol important au toate acestea in viata noastra!Suntem un dictionar din care criticii isi iau afirmatiile,noi suntem singurii ce putem crea in alti alte si alte cuvinte.Ne completam avid si fad.Ne intregim prin vorbe,prin soapte si prin raspunsuri.Intrebarile gratioase,intrebari mascate de inteligenta si de capacitate mintala,sunt deseori acoperite de raspunsuri ciudate,pline de taina si de har.Raspunsurile,intrebari neinterogative,cer deseori completari,prin natura fiintei lor.Intrebarile si raspunsurile,da,sunt niste fiinte.Cum am putea oare sa ne exprimam fara ele,cum am comunica si cum am cerne sentimente peste oameni,cum le-am putea transmite si cum le-am putea da glas celorlalti?Cum oare?Graiul,muzica neincetata,divinul din umbra noastra,glas trist,neacompaniat de nicio famfara,este neputincios a transmite tot ce gandim.Apelam la o pana a trecutului ca sa ne putem scrie temerile,apelam la oameni ca sa ne distanteze de ele.
Sacrul sanctuar,neaferat si neimportant,poarta in el lumina noptii,o lumina prea de prisos.Nu stiu ce ma impiedica sa rostesc un nou cuvant,cu un nou sens,cu un nou inteles.Tot timpul ma intorc in trecut,ii revad ecoul de prefata,iar glasul sau imi rasuna frenetic in urechi,ca un suspin apasator.Nu pot,pur si simplu nu pot,sa rostesc tot ce lumea n-ar putea intelege.Port in mine o colectie nesfarsita de aur al vietii,insa neexploatat corespunzator,n-are sens,n-are pret,n-are caracter.Nu are.Nu pot sa exprim tot ce gandesc,poate de teama,ori poate din regret.Ma contopesc cu sunetele,le inspir in mine,le tin ascunse undeva unde nici mintea umana nu poate gandi.Sunt ascunse,prea ascunse poate,insa insusite din lume.Uneori,nici glasul sufletului nu aproba asa cum ti-ai dori tu sa auzi.Nici pe tine nu te poti minti singur,dar nici pe altii.O masca peste ochi,insa nu si o masca peste suflet.
Prin cuvinte iubim,prin vorbe ne afirmam.Suntem un portativ de sunete,uneori prea inalte,alteori prea inocente.Sunete,ecouri,scris stangaci,si toate pentru a ne alina gandurile.Ganduri rele,ganduri prea triste,insa deseori eclipsate de un zambet fals.Ironia din noi,ironia din gandirea noastra se exprima in cuvinte.Agresive si intense,soaptele prind inteles.Nu ma poti compara cu un cuvant,eu insami sunt un nou sens,neinseamnat in dictionar.Cred ca fiintele au alt sens,alt concept si alta destinatie.Calatorim prin carti,iar gravul traseu nu se termina decat la noi.Suntem o gara artistica,transpunem simturi,creem fapte diverse.Diverse,diferite,fragide...ah,si toate au alt mesager.Scrisori,telegrame si cuvinte rostite printre lacrimi ce nu pot fi reproduse decat prin arta.Arta sta in noi,noi suntem altfel,suntem ''noi'',nu ne poate compara nimeni.Soaptele,vorbele ce pornesc din noi,ne definesc,ne dau contur,ne redeseneaza intr-o alta panza,ne diferentiaza de o lume prea anosta,de un rasunet prea trist,ne dau valoare.Suntem valorosi,nepretuiti chiar,neinsemnati,dar totusi avem in noi un feeric iz ce ne scoate din anonimat.Celebri anonimi,celebri nebuni ai dragostei,caci dragostea ne defineste.
In noapte,fiecare glas al nostru rasuna ca un ecou framantat.Dorinte,cereri si fonetica..Nimic nu are sens mai intens decat noi,poate pentru ca originalitatea cu care ne transpunem umbra prin lume ne defineste.Prin glas,alegem culori care ne picteaza fiinta.Am ales negrul si rozul si a iesit o culoare originala pe care multi n-o inteleg din tot ce spun.Poate m-am nascut prea tarziu,insa nimeni nu face alegerea asta.Nu avem dreptul.Suntem atat si atat de diferiti incat as putea crede ca sunt din alte timpuri.Putini inteleg,insa multi vad.Viata-cuvinte-iubire:viata ia sens prin cuvinte,iar prin cuvinte se naste iubirea.Vorbe pentru sentimente.Si totusi las criticii sa interpreteze un sens vag.
