Plictisite...prea multe ispite

Parca ii aud...sunt peste tot.Peste tot sunt oameni care vai doamne sunt necajiti,dar care barfesc,care nu stiu sa multumeasca.
Mi se face rau cand aud oamenii"Ne-am saturat de toate pitipoancele,nesimtitii,plangaciosii".Cei drept si eu m-am saturat,dar ia ganditi-va:ce am mai vorbi daca n-ar fi ei?Am auzi in stanga si-n dreapta"Ce frumos e imbracata aia...si cati bani are".Atunci care ar mai fi farmecul.Asta e rolul omului,sa se faca placut de unii,urat de altii.Ne-am satura si noi.Si faptul ca ziceti asa denota si buna crestere...uitati-va domne` si-n ochii vostri.Daca tu sti ca te imbraci urat,ce dracu` te plesneste inspiratia sa zici ca ala e imbracat urat.Daca tu esti sarac,de ce sa-i mananci banii altuia la fel ca tine?...Nu va inteleg.Poate nici eu nu-s perfecta,ce am zis nu e adresat cuiva,e doar o schita.M-am saturat sa aud tot felul prin toate locurile,dar daca n-ar fi ei la ce am mai pleca urechea?Viata fara ei e imposibila,numai incercati sa-i schimbati,sa-i "exterminati".Punct si pace !

Unde esti copilarie cu padurea ta cu tot?!

Ieri am zărit fericirea, ieri am fost foarte aproape de ea, ieri am început să cred din nou în poveşti, în zâne şi prinţi. Ştii unde era? Se ascundea în sufletul unui copil, da, da era chiar acolo şi era multă, atât de multă încât chiar dacă am oferi tuturor fericire, în sufletul acelui copil ar mai rămâne ceva. De fapt fericirea era chiar sufletul copilului, de fapt copii sunt fericire brută, fericire în forma ei cea mai naturală, de fapt copii sunt fericire.

Într-un final am ajuns la concluzia că toti copii sunt mai fericiţi pentru că procedează instinctiv, pentru că elimină toate raţionamentele, pentru că fac aşa cum cred şi nu aşa cum “trebuie”. Copii sunt mai fericiţi pentru că primeşti mai mult atunci când aştepţi mai puţin, iar oamenii maturi nu pot face asta, ei vor multe şi când primesc totul li se pare puţin… trist… foarte trist. Oamenii maturi se cufundă în detalii şi se zăpăcesc, oamenii maturi au nevoie de dureri, de suferinţă, oamenii maturi cred că asta înseamnă să fii matur, oamenii maturi cred că fericiţi pot fi doar copiii, iar ei trebuie să muncească doar.

Ştiţi care-i partea proastă a poveştii? Partea proastă e că încetul cu încetul

trebuie sa devin un om matur ...si nu vreau asta. 

Inca am suflet de copil care refuza sa creasca!Mi-e egal cu 0 tot ce zice lumea asta proasta !

Copilaria-liman catre frumusete si puritate

               Copilaria,ca un liman,isi are baza temeliei sale chiar in sufletul nostru,conducandu-ne de la pamant tocmai sus in cer.In fiecare clipa urca cate un etaj,ne oprim,cercetam,intrebam apoi urcam la urmatorul.In aceasta calatorie nu putem folosi liftul chiar daca dorim s-o parcurgem cat mai repede.Cand ajungem in varf,chiar daca drumul a fost dur,ne dam seama ca numai sunt scari sau lift:nu ne mai putem intoarce.Adesea,in calatoria noastra intalnim camere cu oameni buni sau rai,dar de la care invatam intotdeauna ceva.
                  Am urcat si eu,oprindu-ma in fata unei camere reci si parasite.Acolo i-am intalnit:bunicii mei.Parintii mei sfinti stateau neclintiti in acel loc;asteptau parca sa bata limbile ceasului.Ciudat,eu nici nu ma vedeam,dar imi simteam bataile inimii accelerand continuu.In acele clipe i-am auzit plangand si vorbind prea incalcit,despre o fata,Bridgitte,care era nepoata lor.Parca auzisem acest nume foarte des,dar suna ca un glas de vioara,ce-mi acordau corzile inimii.Eram moarta,dar nu cu trupul,ci cu sufletul.Pentru ei numai eram acel copil inocent,in ochii caruia isi oglindeau fetele scrijelite,cu parul adesea mangaiat de mainile lor dure,dar calde.
                     Am urcat de la temelie,tocmai sus in varf.Numai era cale de intoarcere,ci doar momente de dor,pline de rasuflari calde de copil.

Poezia-lacrima a altarului

Tainica si curata Poezie,opera care spala suflete murdare si rele,cea care te face sa plangi,sa razi,sa suspini....Ca o bolta milostiva deasupra cerului cunoasterii,ai aparut creandu-ti singura povestea.O poezie nu e o simpla dara de roti invatinde pe o goaie,ea e oricare dintre noi.Eu,tu,fiecare are povestea sa.Cum se spune:fiecare om isi scrie povestea vietii,poezia vietii,opera melodica.Viata e arta,arta e poezie-hrana necontenita a sufletului.
Poezia...este plansul,ochi neinventat de poeti,nevazut de oameni,dar totusi existent.Poate fi o figura de stil,o adiere calda,o lacrima,un tipat de bucurie...orice.Daca as scrie despre ea,as face-o in versuri,insa incerc sa depasesc imposibilul.Descriu o poezie printr-o compunere,total anapoda,fiindca risipesc destule cuvinte,dar nu zic nimic.
Scriu despre cunoastere,dar nu cunosc,scriu despre rime,dar nu stiu sa le creez.Sunt doar un actor care isi spune replica si pleaca,intr-un film de epoca.

Oare cine sunt eu ?

Am 3 minute la dispozitie sa va zic cine sunt eu.Eu sunt Denisa(sau Rebecca),sunt realista in compuneri si dramatico-romantica in poezi,desi uneori fac abstractie.Sunt o fata timida cu cei de varsta ei,putin prea tupeista cu profesorii,uneori intrecand bunul-simt.Cand am o parere de spus la scoala,o zic(ma refer la ore).Cu colegii mai greu imi spun punctul de vedere,dar nu-i las sa ma traga "la comportamentul lor".Imi place AVRIL LAVIGNE Taylor Swift,Voltaj,Florin Chilian,Nane,etc...Am vazut filmele Saw si Singur acasa,care mi-au placut foarte mult.Au trecut 3 minute...voi continua altadata.

Respectul meu profesoarei de biologie si istorie,poate vor citi vreodata blogul meu.Bye-bye


http://www.youtube.com/watch?v=DQbv1HS47qs

Visez culorile toamnei

   Visez cum toamna isi lasa culorile sale prea bine-stiute peste toata gama melodica cu care armonia isi creeaza limitele.In visele acestea totul este o calatorie,fie fizic,fie moral.Oare cine n-a simtit ca toamna se lasa mandra peste paradisul tainic al oamenilor?
    Asfintitul s-a lasat sfios mangaind pamantul cu bratele sale incarcate de o mare putere emotionala.Vibratiile sale tandre aduceau cu ele si primele adieri ale zarii,incarcate de o dulce mireasma a racorii.
     Dupa o zi plina de intinderi de sentimente si glasuri,apusul inca mai statornicea fin peste cer si pamant,oglindindu-si razele in lacuri care parca erau vrajite de o splendoare monotona.
      A doua zi isi incepea primele tabieturi ale diminetii cu sunete parca neinspaimantatoare ale necuvantatoarelor.Frigul sau,cazand peste case,ca o lumina a miracolelor ,lasau la primele ore inca satenii in case.Aleiile erau goale la pranz,dar pe-acolo toamna inca isi mai lasa o dara lunecoasa a verii.Si se facu seara.O ploaie cuprinse linistea inspaimantatoare.
       Si treceau zilele,urmand iarna,apoi primavara,vara succedata iar de mareata toamna,Si istoria se repeta inca un veac de acum,atat am vazut in vise.

Am invatat....

Am invatzat ca nu potzi face pe cineva sa te iubeasca…tot ce potzi face este sa fi o persoana iubita, restul depinde de ceilaltzi.
Am invatzat ca oricat mi`ar pasa mie...altora s`ar putea sa nu le pese...
Am invatzat ca dureaza ani sa castigi incredere shi doar cateva secunde s`o pierzi.
Am invatzat ca nu conteaza CE ai in viatza, ci PE CINE ai in viata.
Am invatzat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altzii mai bine sa faca…ci cu ceea ce potzi sa faci tu.
Am invatzat ca nu conteaza ceea ce li se intampla oamenilor...ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a-i ajuta.
Am invatzat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate…
Am invatzat ca oricum ai taia...orice lucru are doua fetze.
Am invatzat ca trebuie sa te despartzi de cei dragi cu cuvinte calde...caci s`ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi…
Am invatzat ca potzi continua inca mult timp...dupa ce ai spus: “NU MAI POT!”
Am invatzat ca ocaziile sunt facute ca sa profiti de ele…niciodata nu vei primi aceeasi sansa de mai multe ori, cel putin nu va mai fi la fel ca prima data…
Am invatzat ca pentru a-ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi, iar pentru a-l pastra insa, pe amandoi..
Am invatzat sa visez...dar in acelasi timp am invatzat sa-mi tzin ochii deschisi caci realitatea nu este asa frumoasa cum vreau eu...dar o accept asa cum e...
Am invatzat ca atunci cand sunt suparat, am dreptul sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu shi rau.
Am invatzat ca multi dintre cei ce esueaza in viata, sunt persoane care nu au realizat cat de aproape au fost de success in momentul cand au renuntat.
Am invatzat ca poti intotdeauna sa alegi intre “a risca” shi “a nu risca”, dar daca alegi sa nu rishti, nu vei stii niciodata ca puteai sa castigi daca ai fi riscat…iar daca ai riscat shi ai castigat, pastreaza cu grija aceea clipa…
Am invatzat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar shi la distantza...iar acest lucru este valabil shi pentru iubirea adevarata.
Am invazat sa nu plang pentru ca ceva s-a terminat, ci sa zambesc pentru ca acesta s-a intamplat…
Am invatzat ca daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc.
Am invatzat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu...nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatzat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale…
Am invatzat ca indiferent cat de bun itzi este un prieten...oricum te va rani din cand in cand...iar tu trebuie sa`l iertzi pentru asta!
Am invatzat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri pentru durerea ta.
Am invatzat ca doi oameni pot privi acelasi lucru, si pot vedea ceva cu totul si cu totul diferit.
Am invatzat ca nu exista fericire de care sa-ti amintesti, fara tristete…
Am invatzat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea…dar ca esti responsabil pentru ceea ce devii!
Am invatzat ca cel mai rau fel in care simti absenta cuiva este sa stai langa ea si sa stii ca nu va fi niciodata a ta.
Am invatzat ca oamenii la care tzii cel mai mult, itzi sunt luatzi prea repede.
Am invatzat sa iubesc, ca sa pot fi iubit.
Am invazat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oamenii care nici nu te cunosc.
Am invazat ca exista tot timpul o perosana care sa ma critice, dar continui sa am incredere, fiind atent in cine voi putea avea incredere de doua ori…
Am invatzat ca cel mai bine e sa fi om, nu sa te gandesti mereu cum sa profiti de unul sau de altul.
Am invatzat ca daca vrei sa ai ceva, trebuie sa luptzi shi sa mergi inainte fara sa te uitzi inapoi, fara sa ceri aprobarea celor din jur.
Am invatzat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatzat ca chiar si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatzat sa inving lacrima cu un zambet chiar si atunci cand doare...
Am invatzat sa ma bucur de fiecare zi ca shi cum ar fi ultima.
Am invatzat ca increderea se castiga…
Am invatzat sa accept.
Am invatzat ca opusul dragostei nu este ura…ci indiferenta!
Am invatzat sa traiesc.
Am invatzat ca daca`i ajutzi pe altzii din tot sufletul , primesti inzecit inapoi.
Am invatzat ca nu trebuie niciodata sa incetezi sa zambesti, chiar si atunci cand esti trist, pentru ca tu nu stii cine s-ar putea indragostii de zambetul tau…
Am invazat ca tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!!!

Ganduri in piatra

Mi-am strans atat de mult lacrima în palme,

Ajung sa cred esenţa durerilor calme.

Mi-am regasit atat de des fericirea

Pe aripi pusti sa reincarci iubirea.

Ati aduce aminte de ce-ai facut

Este doar o urma rara din trecut

Doare cand visezi dimineti cu soare

Pe cer apunand sperante precare.

N-are rost,nici sens sa crezi

Ca toate-n jur sunt roz si verzi.

M-am saturat sa vad cum apune

Peste noi intreaga imperfectiune.


Numai are glas,numai are viata

 Speranta noastra prea desarta.