Nu stiu...mi-e greu,din totdeauna mi-a fost greu.Am fost prea tare,prea mult timp,fara rost...poate doar pentru a da impresia ca's fericita,pentru a nu-i mai intrista si pe cei din jurul meu.Joc prost,e adevarat,dar din jocul asta imi iau veninul si puterea pentru a scrie.O putere mult mai apasatoare decat cred,ce atarna stupid pe umerii mei.Ce nu-ntelegi?!Nu mai pot sa tin in mine tot orgoliul asta.Pur si simplu refuz sa mai pot!!!E o greutate mult prea mare,trupul mi se sfarseste sub o asa povara...Tristetea imi curge in vene,sunt facuta din emotii,din cantece,din versuri,din cuvinte...
Cat de usor e sa traiesti vag,dar cat de greu e sa dai vietii un sens!Concepte prea eliptice,prea nebune,prea prostesti.Noaptea curge incet peste lumina,iar ochii mei sclipesc,emotia din ei eclipseaza pana si licaritul stelelor ce-mi poarta sentimentele.Singuratate,dulcea mea povara,esti ceva ce ma macina,ce ma distruge cu fiecare impuls greu de suportat.Nu-mi mai resuscita inima,caci sufletul din ea e mort;atac de viata,panica,durere,deznadejde.Imi pierd increderea in oameni;e un teatru trist,actorii improvizand la nesfarsit un rol prost,fara spectatori in sala,fara maini ce dirijeaza marionete.E un haos de circ,spectacol ce si-a pierdut luminile difuze ce-l intregeau.Disputa,valva si toate degeaba...fara sens,fara rost sau spontaneitate.
Sunt ca o papusa de portelan,care,odata atinsa,se sparge in mii de bucati colorate.N-are sens,chiar nu are!De ce traim?Cu ce sens?Ce rol incoerent mai jucam oare?
-Raspunde-mi,dulcea mea nebunie.Raspunde-mi,caci am impresia ca vorbesc singura.Spune-mi de ce prindem contur,ca mai apoi sa ramanem doar niste anonimi in decorul unde,candva,am primit sute de aplauze.Cred ca ma pierd in etern,ori cred ca scriu degeaba.
Vorbesc cu mine,iar asta schimba glasuri.Cuvinte si vorbe.Nu le-ar putea intelege.Viata total anapoda.Viata nedorita,jucata prost.
-Nici cu tine nu pot vorbi?De ce nu-mi raspunzi?De ce ma lasi sa scriu pentru mine sau pentru sufletul meu?De ce?De ce numai simt acelasi fior cand ma gandesc la el,ci doar o alta intepatura si mai adanca in inima ce n-are sens,e doar o geseala.
Gresim,nu intotdeauna castigam la loteria vietii.Pret imens,etichetat,pus sub amalgamul diferit al sufletului.Diferit...ah,cate se ascund in spatele acestui cuvant.Nebunie rara,pretioasa...Sensibil,foarte sensibil devi atunci cand orgoliul numai castiga la jocul tau de carti;optimismul a renuntat demult sa mai joace.Esti o victima ce nu paote accepta ceea ce se petrece cu ea.Indiferenta si raceala...Sloi de gheata in fata alegerilor.
-Uita-l,treci peste asta.Hai,stiu ca esti mai puternica de atat.Nu te mai reintoarce la el,lasa totul in urma.Te rog,nu te mai agata de o amintire dureroasa din trecut,detaseaza-te,altfel prezentul e doar o pierdere de timp,o alta rana pe cord deschis,
