Nadia Comaneci

Dragă Nadia Comăneci,

     Prezentul a încetat să mai livreze caractere inspiraţionale,dive,eroine, oameni de calitate.Toţi alergăm după cantitate si de cele mai multe ori nu mai privim lucrurile in adevarata lor esenţă,uităm să mai medităm asupra frumosului,iar de fiecare dată ne prefacem într-un mod dezolant că nu am vazut nimic.Oare câţi oameni mai au timp pentru viaţă,adevarata ei valoare si artă?Îţi spun aceste lucruri fiindcă tu eşti reprezentanta perfecţionismului, singura care poate schimba perspectiva omului,singura care poate filtra calitatatea prin viziunea sa.Creem in jurul nostru un scut pentru artă, dar uităm să mai privim in sufletul nostru,iar viaţa noastră ia o intorsătură bizară,o contorsionare asupra felului in care distingem comicul de tragic.În jurul nostru,o lupta rece si nefastă se desfăşăoară,adevaraţii oameni ducând scopurile până la uitare.
     In trecut,sportul era piedestalul oamenilor cladiţi din talent,muncă si ambiţie.Astăzi a ramas doar falsitatea si prostul-gust,a ramas o ruină din ceea ce a fost candva:un act de curaj,de speranţă,de talent.Putem afirma că sportul,mai ales gimnastica,este precum literatura.De ce spun literatura?Fiindcă este singura care deschide porţi spre faimă,succes,dar şi spre eşec.Eşecul de multe ori este doar un sentiment de respingere faţă de situaţii,faţă de tine.Astfel eşecul putem spune că este cel care a stagnat impulsul viitorilor sportivi.Am putea să ne limitam doar la gimnastică,la frumuseţea şi splendoarea ei,la tine,cea care a revoluţionat lumea sportului intr-o perioadă de glorie,dar de ce doar atât?Numele tău inseamnă speranţă,chiar tu ai fost speranţa sportului românesc in perioada ante-democratică,tu eşti singura reprezentantă care ar putea schimba viziunea românilor faţa de sport.Spun sport pentru că nu trebuie să te limitezi doar la unul, ci să incerci să devi din ce in ce mai bun,căci acesta inseamnă să reuseşti,să crezi in forţele proprii si să ai incredere in tine.
    Uitată intr-o lume nefastă,gimnastica n-a mai livrat eroine,a incetat sa mai vehiculeze cuvinte necesare ale conceptelor,nu a mai impulsionat oamenilor instrumente pentru cunoştiinţa clară a universului.Oamenii,cu calitatea lor valorică,au refuzat să acţioneze faţă de prezent.Au preferat să lase soarta să decidă pentru ceea ce vor deveni ei,chiar dacă eu sunt un element al viitorului,un destin,am nevoie de acele persoane care să mă motiveze să continui.Oare eu,tu sau alţii care vor dori să se afirme,vor putea fi impulsionaţi de mentori?Credem in modele,modele ieftine si false ce ne sunt prezentate zi de zi in mass-media,dar oare acesta e destin,un viitor neclar,un concept ascuns care nu exprimă nimic?In sport e nevoie de curaj,dar si de motivare.La vremea respectivă existau oameni de calitate,oameni care te puteau face să crezii că tu esti viitorul.Acum ce se intamplă,când noi prindem o aversiune,o antipatie profundă faţă de sistem şi chiar faţă de noi inşine?Refuz să cred că noi suntem alibiul perfect pentru reusită,câstig când defapt noi suntem un avatar,o oglinda a eşecului? Zi de zi simţim gustul amar al greşelilor,al constrângerilor...Probabil dacă acum ai intreba pe cineva de Jocurile Olimpice ar şti să-ţi raspundă?Nu cred,fiindcă majoritatea(nu spun toţi pentru că provizoriu mai există si oameni de elită) au o imagine incetoşată faţă de sport.Majoritatea cred că este doar fotbal,hochei si in cel mai bun caz tenis.Crezi că au auzit prea mulţi de polo,patinaj artistic,fotbal feminin si multe altele?Chiar si eu,pentru a putea inţelege Jocurile Olimpice am nevoie de promovarea acestora.Cum pot să cunost ceva,copil fiind,dacă nu mi se prezinta,dacă nu mi se explica si dacă nu mă face să inţeleg?Deşi,când tu caştigai trofeele de aur la Montreal si Moscova eu nici nu eram născută,familia mea a încercat să mă cultive din toate punctele de vedere cu informaţii.
    Mulţi spun că nimeni nu e perfect,dar i-aş putea contrazice cu un model reprezentativ.Probabil m-ar intreba ''Cum,Nadia Comăneci chiar e perfectă?!'',iar eu le-aş răspunde că ''Da,chiar e perfectă fiindcă practica te duce la perfecţiune,la reuşistă,succes si faimă'.S-ar indoii, nu mă vor contrazice,fiindcă ştiu că tu eşti perfectă,dar vor trai in continuare cu acest sentiment datorat promovării.Mai marunt poate,dar mai dureros e inconştienţa...iubim idoli,dar nu iubim valori,adorăm slăbiciunea si ne e greu să privim reuşita...am ajuns să fim singurele noastre valori.Ne supraestimăm,dar uitam să mai complimentam şi pe alţii care ar merita pe deplin.Prefer să cred realitatea,sa văd intr-o obscuritate dexteră ultima raza de lumină,de speranţa,decât să trăiesc intr-un balon de plastic,să mă mint singura.
   Acum dupa atâţia ani,multe s-au schimbat,inclusiv in lumea sportului,dar mai mult decât asta s-a schimbat şi mentalitatea oamenilor.E mai uşor să cucerim lumea cu arme vizibile,decat să învingem pasiunile nevăzute.Accept să cred că se mai poate face ceva,decât să uit şi să privesc cum totul o ia in jos.Uneori mă intreb dacă mai reprezentăm ceva pentru societate,dacă peste ani vom mai fi cunoscuţi,dacă vom fi uitaţi?Răspunsul depinde numai de noi,de cum ne facem simţită prezenta şi de cum influenţăm caracterele si conceptele oamenilor.''Somnul raţiunii naşte monştrii'',dar nepăsarea ar trebui să fie o perspectivă necunoscută,ci nu să atârne greu pe umerii celor care nu s-au lăsat învinşi de societate.