In noapte...

Pasesc prin norii amintirilor poluati cu parfumul tau, suspinele groase imi lumineaza drumul lung dintre noi, iar ecourile subtile deviaza pe ascuns...Escaladez un cosmar dulce-amarui, cu pasi acoperiti de noroiul terapeutic din buzele tale...in zarea mea se intrevad gandurile unui muritor ce se incapataneaza sa nu moara...Imbibata cu poluarea unei zile cu tine, calc secundele ce se ascund de privirile hipnotizante ale ochilor tai, o sa pasesc cat o sa mai ma tina norii ....destul de sus sa nu te uit,... destul de jos sa nu te vad...

Uneori suntem prinsi in constrangeri si obligati sa facem multe lucruri ....lucruri , fapte pe care nu le dorim ... D-zeu m-a aruncat intr-un context greu de inteles si descifrat ...ma incearca din nou ...si din nou.Oare cate incercari mai am de trecut ?... greu de spus , dat fiind faptul ca eu insami nu stiu daca le-am trecut pe toate pana acum ...Oare cate usi voi mai deschide , si cate mi-i se vor inchide in fata ?Visele si sperantele in ceva mai bun de la viata imi dau puterea sa merg inainte cu capul sus , umerii drepti ...pasi grabiti ...e pierdut mult timp , n-as vrea sa mai irosesc nici un minut degeaba !