Naturalete,eleganta...

         ''Ceea ce este de neuitat trebuie amintit,iar ceea ce merita intunericul neaducerii aminte se cuvine a ramane nescris.insa daca a fost vreodata scris,iar pe urma rupt si imprastiat in cele patru vazduhuri,de unde vom putea stii daca merita sa fie iarasi alcatuit intr-o singura intrupare?''

T.O.Bobe -Contorsionista

        Inceput si sfarsit.Cercurile luau nastere din sarutul talpilor ei...Dansa fara oprire,intr-un continuu balans,ce intretaia aerul irespirabil din incapere.Lumina ii cadea intr-un joc nebun,fara noima,pe liniile atat de perfecte ale feţei.Era o muza,era o binecuvantare ce incanta fiecare clipit al ochiului meu,ce mi se risipea frenetic in ganduri,in suflet,in simturi.O transpuneam intr-un vis pe care mai tarziu aveam sa-l transform intr-o realitate desprinsa din cele mai neinchipuite basme.Stand acolo,privind-o din umbra,obscura de altfel,mi-o imaginam singura,cu sentimentele ei,poate neintelese,poate absurde,poate descurajatoare...poate ale ei.Mi-o imaginam trista,fragila in fiecare clipa ce avea sa urmeze.N-o puteam atinge,nu-i puteam vedea culoarea ochilor de mai aproape.Nu puteam,iar neputinta asta imi sfasia orgoliul,imi sfasia fiecare cotlon al trupului meu. 

           Ma cutremura subtilitatea ei,feminitatea si frumusetea ei.Nicio urma de pe chip nu-i putea trada emotiile,insa le puteam banui mai bine decat oricine.Era ea,o straina care din primul pas de dans ma facuse sa ma transform intr-o alta persoana ce ma speria chiar si pe mine.Eram in stare sa fac orice,oricand,oriunde...doar pentru ea.Doar ca s-o am in fata,sa-i vad sclipirea ochilor ei,puteam sa ma depasesc chiar si pe mine,sa incalc o limita ce ma distanta fata de acea minune,ce era totusi reala.Reala,dar inexistenta.Paradoxal,in mine starnea diverse stari,diverse focuri ce nu credeam ca vor putea lua vreodata nastere in fiinta-mi impasibila.Sunt un om dur,sunt un om ce n-a crezut ca se poate indragosti.Da,m-am indragostit de ea si...Doamne,cum se putea misca pe un ritm mult prea dificil,prea afon.Nu-l auzeam,dar il traiam prin ea.Ochii-mi sunt speriati de atata frumusete,eclipsati,orbiti,neluati in seama.Cu un trup asa de minuscul,asa de special,crea umbre rotunde pe pereti,transformand toata repetitia intr-un adevarat spectacol ce nu v-a mai avea nicicand loc.Era ea,parca un titirez ce se rasucea cand timid,cand plin de pasiune,de dorinta pe un ritm stangaci,era de neoprit,de netulburat,stia ce face:ma vrajea.

                                                                                     De la feminin,la masculin