Nu am pretentia sa ma intelegi, niciodata nu am avut-o.
Dar asculta-ma, priveste-ma, indulceste-mi putin frantura asta din viata. Eu nu
stiu nimic despre tine, dar tu stii totul despre mine. De ce ?
Te-ai simtit vreodata atat de parasit incat sa crezi ca
esti singurul ? Ca lumea nu e deloc frumoasa cand o priveste
de-aproape ? Ca visele trec pe langa tine cu o viteza ca nici nu apuci
sa iti dai seama ce contin defapt ? Ca viata nu are nici un sens si ca tu
traiesti o absurditate ?
M-am saturat sa ascund dezastrul interior al seifului cu
amintiri.Mi-e teama. Mi-e frig. Si vreau ceva cald ca sa-mi incalzeasca
sufletul. Ceva ca sa nu-mi mai pese, ceva care sa ma faca sa uit, sau sa-mi
aduca aminte de cum este sa fii iubita
"Viata e arta de a desena fara radiera." "
Viata este o fraza intrerupta." " Viata este o absurditate
... legala. Pemisa. Acceptata." Viata ... ma oboseste. Ma doare.
De ce ? Tremur. Ma doare. De ce ? De ce arunci apa rece
peste ranile mele, de ce nu mi le cosi cu ata rosie ca sa se vada suferinta ?
De ce nu imi ţeşi o alta inima ca sa iubesc altfel ?
Tacerea ta ma animeaza. Imi sterge amintirea oamenilor, o
preface in scrum, asa cum m-au prefacut si pe mine azi. Pentru ca azi am murit.
Pentru ca azi mi-am simtit inima scoasa din piept si arsa ca sa iasa toate
placerile vinovate din ea. Ca dragostea sa se inalte la cer si sa traiasca
vesnic, in timp ce sufletul meu se zbatea sa apere ceva ce nu am avut si ....
niciodata nu va avea.
"Nu stiai ca dragostea circula numai pe sensuri
interzise ?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu