Asa si apa se varsa lin in pocale
E epoca e seara fara intuneric
O lume de vis,un basm prea feeric
Isi lasa parul peste umarul ei gol
Aratand coroana drept simbol.
E o fata dulce,cu parul castaniu
Parcai un tablou pierdut dar viu.
Chiar daca e zi chiar daca e noapte
Visul despre ea il ingani cu soapte
Cu o mana cuprinde o bagheta
Cu cealalta o rosie sageata.
Cu pasi repezi,alergand bezmetic
Se indreapta catre poarta laterala
In fuga ei scapand romanul alfabetic
Ce-l scrisese cu multa cerneala....
Printeso,intoarcete !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu